cu trenul prin Maroc

Calatoria cu trenul intre Marrakech si Casablanca a fost o continua mirare. Nu stiu daca sa scriu aceste randuri sau sa pastrez pentru mine impresiile. Ii spun lui Oliver ca mi-e frica ca o sa vina prea multi romani si o sa strice tot. Ca-n Vama Veche. Fa-i reclama, povesteste despre frumusetea locurilor si in interval de un an o sa ai o schimbare. Imi dau doua palme si imi dau seama ca asa ceva, totusi, nu e posibil aici.
E posibil ca marocanii sa traisca in aceasta generatie o schimbare profunda. Tot ce vedem, autostrazi, drumuri, gari, bulevarde, investitii imobiliare, sunt rodul ultimilor 10-15 ani. Se construieste in disperare. E un proces de modernizare ireversibil, insa se pare ca traditiile si weltaunschauen (adica conceptia despre lume si viata in ortografia lui Oliver) care aici se traduce prin ensha’llah (if GOD wills) se pastreaza . Incepe totul de la varf. Regele, majestatea sa Mohamed VI, descendent direct din Profet, e omniprezent. De fapt, publicitatea outdoor e monopolizata 80% de poze cu regale (Chiar si asa, trebuie sa fie o afacere buna). Insa Regele , seful guvernului, e implicat profund in modernizare. De pe pozitiile unuia care pastreaza traditiile. Si ma indoiesc profund ca e bautor de whisky...
Probabil ca decalajele oras-sat sunt mari. N-am constatat asta decat din tren. Insa oamenii par mult mai impacati cu ceea ce au si ceea ce sunt. Micile detalii , cele care conteaza, m-au facut sa constat asta.