welcome to Pandora

Dimineata la cinci ma trezesc ca sa iau autobusul spre Lawra. Ma spal pe dinti cu apa ce mi-a ramas de ieri si beau doar doua guri. Apoi ies in noapte si o iau la pas printer cladiri in directia ce me-a fost indicata aseara. Muezinul moscheii din preajam cheama la prima rugaciune a zilei. Am cu mine lanterna frontala Tikka Plus de la Petzl si ma felicit ca am adus-o. E inca intuneric profund si doar cateva dughene sunt deschise. Oamenii se uita la tv si nu ma baga in seama. Ajung la semafor si intreb de statia de autobus. Fobesong, astra insemnand “ce mai faci”, how are you. Se pronunta ceva gen obeesoo… Asa se saluta oamenii aici, ca in satul bunicilor mei, in copilaria mea. Fobesong, si apoi intreb unde e statia de autobus. Trec pe langa niste politisti, ei imi indica drumul mai departe, near the police station.
Ajung in statie, e plin de lume, insa autobusul spre Lawra se ia din alta statie. Din Metro Bus Station.
Un taxi ma duce pentru doi cedi adica un euro. Era relativ aproape dar in mod evident nu m-as fi descurcat.
Gasesc autobusul, pleaca la sapte. Mai am de asteptat un pic mai mult de o ora.
Statia de autobus e un fel de autobasa combinata cu piata. Incep sa apara comercianti. O femeie isi deschide o taraba unde vinde dintr-o oala mare acoperita niste supa. E o chestie pe care o mananca la micul dejun. Unii o iau “to go” in pungi transparente pe care femeia le innnoada cu dextreritate, altii o servesc pe banca de alaturi, in castroane pe care femeia le spala intr-o oala alaturata. Oricum, afacerea merge p-entru ca in jumatate de oara cat stau acolo imensa oala se goleste ( cred ca are douazeci de litri) si e reumpluita din oala de rezerva. De fiecare data cand femeia mai pune o portie, aburii ies din oala si totul pare fooarte apetisant. Am mancat dimineata doua banana mici, din cele cumparate din Accra de la autobaza, asa ca nu mie- foame. Mi-e doar un pic sete asa ca, dup ace-mi cumpar billet si-mi ocup un loc in fata, dau o tura dupa o sticla de apa imbuteliata. Deja sunt vreo trei femei cu lighene mari in care au pongi de 500ml de apa rece. Mi s-a spus sa beau doar apa imbuteliata asa ca nu risc. Insa toate buticurile din preajma vand orice altceva decat apa imbuteliata. Cine ar cumpara ochelari de soare imitatie Gucci dimineata la sase jumate, pe intuneric, in Wa? Si chiar n-am vazut pe nimeni aici, ziua, purtand ochelari de soare… Adefarul e ca n-am fost aici ziua.
Largesc cercul de cautare insa nu gasesc apa imbuteliata. Asa ca imi inchid porii si bronhiile ca sa nu pierd apa, imi gasesc o pozitie confortabila in scaun si ma misc cat mai putin.
Pe cand busul de Tamale se pune in miscare soarele rasare incet si spectaculos. Piata e déjà in forfota, toata mizeria de pungi, hartii si ambalaje e adunata de gunoieri care o incarca in carucioare cu patru roti pe care le trag dupa ei.
Parasim Wa si imi dau seama ca peisajul s-a schimbat spectaculos fata de ieri. Aici e savanna, si inca in sezonul uscat, cu iarba uscata si copaci relative pitici, tufe si musuroaie spectaculoase de termite din loc in loc.
Autobuzul opreste din cand in cand iar oamenii stau si in picioare intre randurile de scaune. Inauntru sunt vreo cincizeci de oameni, geamurile sunt deschise iar femeia de langa mine inchide putin gamul din dreptul capului meu intr-un gest de ajutor pentru mine. Era cam curent sa a vazut ca ma deranjeaza.
Stau in spatele unui barbat pe care l-am auzit ca coboara la Lawra, asa ca nu am probleme cu statia de destinatie.
Cu toate ca oprim la un moment dat intr-un oras mai mare, tot nu gasesc apa imbuteliata.
Asa ca imi inghit propria saliva sis per sa ajungem curand.

Father Gaetan ma asteapta la autobus pentru ca vorbise de dimineata cu Oliver. El i-a spus ca sunt in Wa si ca voi veni de dimineata. Ma ia cu masina parohiei, un Nisan pickup cu 5 locuri. Constat mai apoi ca e modelul de masina cel mai popular in zona asta indepartata de Accra unde drumurile sunt de pamant. Acum e ok de circulat pe tipul asta de drum pe care-l prefer cel mai mult cand circul cu motocicleta, insa in sezonul polios care incepe in martie si tine pana-n iulie imi inchipui si mi se confirma ca e o adevarata aventura sa circuli pe aici.
Ajungem la casa parohoiala unde locuiesc cei trei preoti, Father Gaetan, Father Simon si inca unul. Sunt imbiat de o halba de apa dintr-un bidon scos din frigider . Beau aproape pe nerasuflate. Nici macar nu-mi pas ace-I cu apa asta.
Father G. imi spune apoi ca apa e de la robinet, fiarta si pusa in frigider.
Discutam amabilitati, facem un mic plan, mancam orez cu sos de rosii preparat cu mirodenii, un pic de pui fript si niste sos special iar apoi dorm un somn mic pe fotoliul din biroul parintelui.
Dupa jumatate de ora plecam spre Ullo, localitatea de nastele a parintelui , unde-mi povestise ca e o scoala care are problema alimentarii cu apa.

Aici povestea cu apa e asa: te duci fain frumos cu propria galeata la pompa mecanica, stai putin la coada, iti umplii galeata sit e intorci inca doua sau zece minute pana acasa. Depinde unde stai. Daca esti femeie si ai si de gatit plus copii mici atunci te duci cu ligheanul mare de fier pe care-l aduci pe cap.
Apa din galeata, cata mai ramane dupa transport, o folosesti la urmatoarele operatiuni.
1. spalat propriul corp
2. gatit
3. baut
4. spalat haine.
Ma opresc aici cu detaliile. Oricat asi descrie chestia asta, e greu de imaginat cum e sa traiesti zilnic cu doua sau trei galeti de apa pe care le trasporti permanent de doua trei ori pe zi uneori de la mai bine de un kilometru…
Scoala din Ulla e echivalentul unui liceu din Romania, cu elevi intre saisprezece si nousprezece ani, baieti si fete. Toti au uniforme, e o scoala catolica, deci uniformele lor sunt galben cu maro. Fetele au rochii iar baietii camasi cu pantaloni treisferturi.
Totul se intampla in cateva cladiri care se intend pe o suprafata ca cea a Parcului Botanic din Timisoara. Din loc in loc cate un copac imens de mango troneaza intre cladiri.
Fetele dorm in paturi supraetajate iar unele chiar pe jos, cate douazeci intr-o incapere de mai putin dee douazeci de metrii patrati.
Paturile au toate plasa de tantari. Hainele si cartile lor de scoala sunt tot acolo, in niste lazi de lemn de la capul paturilor. Am un sentiment de armata insa toate fetele sunt zambitoare.
Pe langa pereti si in coltul camerei sunt galeti cu apa si bidoane galbene. Baia e doar o incapere comuna de unu pe unu care are intr-o parte o scurgere ce da intr-un canal collector deschis. Totul se varssa intr-un mic lac de trei metrii patrati la douazeci de metrii de dormitor. Sigur balta aia genereaza tantari…
Pe langa noi sporadic trec fete si baieti carand galeti cu apa.
Langa terenul de football il intalnim pe directorul scolii, Albert, care ne explica situatia scolii. Sunt peste trei sute de elevi si o singura sursa de apa, o pompa manuala care nu mai functioneaza asa ca ei trebuie sa aduca apa de la fantana din sat care e undeva la trei sute de metri.
Elevii sunt la programul de sport asa ca , inainte de inceperea meciului de football, fac cateva poze concurentilor de la concursul de saritura in inaltime.
Apoi Father Gaetan se intlneste cu doua fete, asistente la clinica din Ullo, asa ca aspirinele luate de noi pentru spaga politistilor din Mauritania si Mali sunt donate clinicii din Ullo.
Singurul doctor pe o raza de o suta de kilometrii este la spitalul din Lawra iar cele doua asistente trateaza ele cazurile usoare la clinica locala aflata la patruzeci de kilometri de doctor.
Imi spun ca le-ar prinde bine un computer si acces la internet ca sa se discute cu medicul si alti cunoscuti din Lawra si Wa.

Seara vine repede, bem un Guiness produs in Ghana la casa de oaspeti (guest house – echivalentul unei pensiuni dar mai ieftina) unde ma duce Father si dupa un dus binemeritat ( aici au apa stocata in rezervor) dorm un somn fara vise intr-o camera larga cu doua paturi si un ventilator. Cel mai profund si linistit somn al meu din ultimul an.
Imi dau seama ca mai am multe de povestit dar vreu sa tin cate ceva doar pentru mine. Sorry.
Acum stau in Wa sub un umbrar, undeva intre cladirile casei parohiale, un copil de gradinita doarme pe masa joasa din fata mea sugandu-si degetul dupa ce a tot incercat sa tasteze impreuna cu mine pe notebook, e foarte cald adica foarte foarte cald, dar e liniste si nu am nici o nevoie.
This is Pandora.