maroc preview

Fes. Toata ziua azi am racait pojghita de pe Maroc. E noapte pe la zece jumate, bioritmul nostru e inca cu doua ore inainte. Suntem cam frantic si n-am facut decat ceva peste o mie doua sute de kilometrii.
Totul e ok cu toate ca am mers prima zi e ploaie , vant si ceata de la Valencia la Granda. Releul de incarcare a lui Oliver s-a stricat in camp, cand ne-am oprit sa facem poze la o intoarcere pe autostrada (ratasem o iesire). L-am gasit langa Granada la un service Honda. Uf, plecam mai departe mai usurati.
Motorul meu consuma excesiv de mult ulei. Luasem pentru completat dar in ritmul asta va trebui sa mai cumpar cinci litri. Nu-i nimic, decat niste bani si atentie marita la completat.
De la Granda la Tarifa mergem cand pe autostrada, cand pe coasta. Ultima portiune, dupa Gibraltar si Algecidas, catre Tarifa, e spectacol. Urcari, coborari, curbe marunte si multe. Facem poze cu tarmul Africii ce se vede prin ceata. Tarifa ne apare pe tarm ca o promisiune a unei cine binemeritate.

Feribotul de mare viteza intre Tarifa si Tanger ne-a dus intr-adevar in treizeci si cinci de minute. Insa am uitat sa luam CIN-ul ( un soi de CNP pentru straini) de pe vas, asa ca dupa ce am coborat motoarele a trebui sa revin pe vas si sa astept politistul. Vreo jumatate de ora. Afara erau 18-20 de grade. Pe Oliver il bate soarele-n cap, dar nu-I pasa.
Doua zeci de euro la intrmediari, un ocol pe la politia de frontiera pentru inregistrare in calculator si iata-ne pe pamant African. Conducem cat mai departe de port, spre autostrada, dar circulatia e foarte mare, Peste tot politie, in fiecare intersectie aproape. Si multe semafoare. Abia la trei ore dupa ce-am parasite Spania ne punem pe autostrada. Si e ca-n palma, cu gard in ambele parti.
De la o vreme suntem pe drum secundar. E un fel de Transilvania, zice Oliver, plai mioritic. Miroase a verde, aerul e cald si parka esti pe langa Sighisoara.
Nu ne oprim la nici un grill pe marginea drumului desi mirosurile sunt innnebunitoare. Cu toate astea, intram in Fes pe noapte. Noroc cu Hamid , care e pe motocicleta si ne duce la un riad (ca o pensiune cu curte interioara si verdeata). Fuga pana-n medina, mancat pui facut la tajine, plimbat un pic prin medina si apoi la riad.
Oliver doarme déjà iar mie mi se-nchid ochii.
Despre medina, experienta cu taxiurile si alte cele , maine.
Noapte buna, Timisoara, oriunde te-ai afla.
Mircea

Oliver, ai legatura.