doua Honde

Si la scris sunt pe ultimul loc, caci Mircea esta mai rapid decat mine, ah tineretea asta.
Distanta intre Fez si Rabat a fost floare la ureche ca distanta si iarasi am sesizat ca autostrazile lor EXISTA si in realitate. Hotelul l-am gasit cu ajutorul a doi tineri care calareau doua Honde micute ce ne-au lasat in cateva minute de la intrarea in Rabat in fata hotelului.
Hotel cu caracter in care se aude un Miles Davis in surdina. Seara in oras am vizitat medina (centru vechi). Forfota, mirosuri de condimente, prajeli, seminte, ocean si mult zgomot.
Curmale si smochine la fiecare colt imbie trecatorul sa fie cumparate si apoi mancate.
La intersectii culoarea verde este doar pentru autoturisme, pietonii trec cum ii taie capul.
La terase se bea acelasi ceai de menta la care clientii stau si stau si stau ( cred ca Puiu i-ar da afara din birt) .
Voi termina acum caci trebuie sa mergem pe nu stiu ce avenue la Pos gourmande unde intalnim insfarsit primul coleg rotarian.
oliver